Regulatoare: un ghid general


User avatar
Sharpie
Posts: 94
Joined: Tue Dec 20, 2011 10:15 pm
Location: Bucureşti
Has thanked: 5 times
Have thanks: 42 times

Certificare:
bighinăr
Locatie:
vezi Localitate
PostPosted: Thu Feb 23, 2012 1:26 am

Undeva în 2012: prima postare
08.12.2013: mici modificări



Regulatoarele scuba: Un ghid general

Gândiţi-vă pentru o secundă la chestia asta: butelia dvs. pentru scufundare este umplută cu aer presurizat undeva între 180 şi 300 bari. Dacă aţi încerca să respiraţi acest aer sub presiune direct, plămânii dvs. ar exploda!

Ce este un regulator?

Regulatoarele scuba sunt compuse din două trepte, care realizează decompresia aerului din butelie la presiunea mediului ambiant. Acestea sunt denumite chiar treapta I, pentru valva care preia aerul comprimat din butelie şi mecanismul aferent acesteia, şi treapta II, pentru valva care furnizează aer numai atunci când este necesar, ca de exemplu atunci când scafandrul inspiră. Treapta II este separată la sistemele cu un singur furtun şi integrată cu treapta I la cele cu două furtunuri, care vin pe o parte şi pe alta a capului scafandrului.
Numele de regulator (în cazul detentoarelor) provine din fr. régulateur.
Mult mai agreat este termenul de detentor (piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii) care provine din fr. détendeur. Cu toate acestea, în articol voi folosi termenul iniţial, cu menţiunea că în scuba sunt sinonime.

Cum funcţionează regulatoarele scuba?

Există o mulţime de metode diferite pentru a obţine rezultatul dorit, dar conceptul de bază este acelaşi; toate regulatoarele reduc presiunea aerului. Acum se folosesc două etape de scădere a presiunii, pentru a obţine aer la presiune ambientală. Au existat în trecut (cam prin 1960) şi regulatoare care aveau o singură treaptă. Şi aici nu mă refer la o treaptă a II-a încorporată în treapta I. În scurt timp s-a dovedit că varianta de reducere a presiunii în doua trepte este mult mai sigură. Unul dintre cele mai cunoscute regulatoare formate dintr-o singură treaptă (aşa cum spune şi numele) este legendarul Spirotechnique Mistral Single Stage.

Ce marcă de regulator ar trebui să aleg?

Mulţi scafandri sunt loiali mărcii folosite şi le recomandă cu încredere, dar de fapt trebuie ca regulatorul folosit să se potrivească pentru scufundările pe care le practicaţi dvs. Acest ghid doreşte să vă educe cu privire la regulatoare astfel încât să puteţi găsi singur răspunsul la întrebările pe care şi le pune orice începător: ce regulator să aleg? şi ce caracteristici să urmăresc? cum să îl întreţin? În continuare veţi putea căuta pe internet opiniile celor care folosesc modelul avut în vedere de dvs.
Ca sfat general, cumpăraţi un brand cu o reputaţie bună, fără opinii negative, care este vândut şi are service la nivel local.

Posibilitatea de servisare este importantă deoarece regula generală este de a servisa echipamentele anual sau la fiecare 100 de scufundări.

Deşi în acest articol apar şi informaţii tehnice, ele nu sunt dificile şi înţelegerea lor este recomandată pentru a putea folosi în siguranţă regulatorul dvs. De fapt, acestea au fost incluse tocmai în acest scop şi sunt reduse la minimum.


Treapta I a regulatorului

Treapta I a unui regulator este partea care se conectează direct la butelia dumneavoastră. Sarcinile realizate de treapta I sunt de a furniza aer manometrului, astfel încât să ştiţi permanent cât aer mai este în butelie, precum şi de a furniza aer la o presiune scăzută pentru restul echipamentului de scufundare: treapta II (una sau mai multe) şi dispozitivele de umflare a vestei şi a costumului uscat.

Treapta I se conectează la celelalte piese de echipament prin nişte ieşiri denumite porturi. Acestea sunt de presiune înaltă (High Pressure - HP - diametru 7/16 ţoli), respectiv chiar presiunea din butelie, şi de presiune joasă (Low Pressure – LP - diametru 3/8 ţoli), adică presiunea ambientală plus o marjă reglabilă, undeva în jurul a 10 bari.
Aceste porturi sunt diferite ca diametru, astfel încât să nu conectaţi din greşeală un furtun de presiune joasă la portul de presiune înaltă, deoarece ar exploda.
La porturile de presiune înaltă se conectează dispozitivele care au nevoie de aceasta, respectiv manometrul şi, dacă aveţi un computer de scufundare ce are aşa ceva, transmiţătorul wireless. Totuşi, majoritatea treptelor I nu au decât un singur port HP, şi în aceste condiţii este bine să folosiţi numai un manometru analog, deoarece este mai sigur.

Atenţie! Utilizarea unui manometru analog este în principiu mai sigură decât un transmitter wireless.

La porturile de joasă presiune se conectează restul pieselor de echipament: treapta II (una sau două, denumite primară şi octopus) şi dispozitivele de umflare a vestei şi a costumului uscat (în realitate valvele de umflare sunt parte din acestea, iar la treapta I sunt ataşate doar furtunele).

Furtunele de ataşare sunt cam de trei lungimi: cele mai mici sunt furtunul pentru vestă şi cel pentru tr. II principală, puţin mai mari sunt cele pentru costum uscat şi tr. II octopus, şi cel mai lung este un furtun special pentru treapta II de rezervă (octopus) atunci când este nevoie ca scafandrul ce îl foloseşte să stea mai departe de buddy-ul său (scufundări în peşteră, în epave etc).

Treapta I: Diafragmă sau piston

Treapta I este primul loc unde ajunge aerul comprimat din butelie. Aici are loc reducerea de presiune de la 50-240 bari la presiunea mediului ambiant plus aproximativ 10 bari, şi este o sarcină destul de dificilă. Motivul pentru care tr. I livrează aer la o presiune superioară mediului ambiant este că împărţind decompresia aerului în două trepte se pot adopta soluţii tehnice care să facă mult mai confortabilă respiraţia (efortul de respiraţie este una dintre caracteristicile unui regulator, şi fluctuează cu adâncimea).

Pentru a efectua decompresia în siguranţă mecanismul regulatorului trebuie să fie extrem de precis. Fabricanţii au adoptat diverse soluţii, dar în general s-au axat pe mecanismele cu piston balansat sau nebalansat şi pe cele cu diafragmă (care sunt numai balansate).


Regulatoarele cu piston, balansate sau nebalansate

Un regulator nebalansat va trebui să aibă aplicată pe valva de la capătul pistonului o forţă mare, care să contrabalanseze presiunea aerului din butelie, deoarece acesta apasă pe celălalt capăt al pistonului. Prin contrast, un regulator balansat nu are această problemă, deoarece menţine presiunea aerului din butelie de ambele părţi ale valvei. Chiar dacă sună complicat, nu este, deoarece tot ceea ce contează este cum se vor comporta aceste mecanisme sub apă.

La primele modele, în perioada de început a scufundărilor recreaţionale, diferenţa dintre cele două tipuri era imensă, din regulatorul balansat respirându-se cu uşurinţă şi ultimii litri de aer din butelie, pe când cei care foloseau un regulator nebalansat resimţeau o dificultate tot mai mare de a respira, pe măsură ce se golea butelia. Totuşi, în mod ciudat acestea era motivul pentru care erau preferate regulatoarele nebalansate, deoarece dupa gradul de dificultate al respiraţiei puteai să îţi dai seama cât aer mai este în butelie (pe atunci nu existau manometre).
Între timp, tehnologia a mai progresat şi astăzi discrepanţa dintre efortul de a respira s-a redus foarte mult; totuşi, încă este mai dificil de respirat dintr-un regulator nebalansat decât dintr-unul balansat.

O caracteristică importantă a regulatoarelor cu piston este ca încăperea pistonului este de obicei în mod direct expusă mediului înconjurător, ceea ce poate determina funcţionarea greşită a mecanismului datorită acumulării de impurităţi.
Aici trebuie menţionată o tehnică specială aplicată la regulatorul cu piston de firma Sherwood: lasă că curgă o cantitate infimă de aer pe lângă partea expusă a pistonului, generând astfel o suprapresiune faţă de mediul înconjurător la acel capăt de piston, împiedicând apa sărată sau cu impurităţi să ajungă acolo, cu rezultate destul de bune.

Atenţie! Un regulator cu piston trebuie curăţat bine cu apă curată după fiecare folosire, pentru a împiedica acumularea de impurităţi în camera pistonului.


Regulatoarele cu diafragmă

Un regulator cu diafragmă este sigilat faţă de mediul înconjurător. Apa ambientală apasă pe diafragmă, care transmite forţa acesteia mecanismului valvei şi astfel regulatorul lucrează ca şi pe uscat.
Izolarea faţă de mediul înconjurător este avantajoasă datorită faptului că se micşorează coroziunea şi uzura suportate de componente, dar pe de altă parte pentru mecanismul cu diafragmă sunt necesare mai multe piese în mişcare decât în cazul unui mecanism cu piston.

Comparaţie între mecanismele cu diafragmă faţă de cele cu piston

În ceea ce priveşte diferenţa de performanţă, este neglijabilă. Un scafandru obişnuit în principiu nu va sesiza vreo diferenţă, deşi aceasta poate fi măsurată fără probleme cu aparatele de măsură. Diferenţa poate fi sesizată şi dacă efectuaţi suficient de multe scufundări cu regulatoare mai performante, deoarece vă veţi învăţa cu ele şi apoi veţi resimţi efortul suplimentar de a respira.

Există însă o diferenţă importantă între tipurile de regulatoare în ceea ce priveşte întreţinerea şi repararea acestora.

Un regulator cu diafragma este sigilat faţă de mediu. Apă împinge în diafragmă, care transferă presiunea şi permite regulatorului să funcţioneze ca şi cum ar fi pe mal. Sigilarea are avantajele sale. Un regulator cu diafragmă se va coroda mai puţin decât un regulator cu piston. Totuşi, acest
avantaj este compensat de numărul mult mai mare de piese în mişcare de care este nevoie pentru un regulator cu diafragmă.

În contrast, un regulator cu piston permite, de obicei, intrarea apei în camera pistonului. Nu mai este nici o nevoie de a transfera presiunea apei ambientale, deoarece apa este prezentă şi presiunea mediului ambiant se transferă direct. Desigur, a avea apă sărată în interiorul regulatorului înseamnă că este mult mai probabil ca acesta să se corodeze sau să se acumuleze impurităţi. Din acest motiv, după scufundare este foarte important să vă curăţaţi regulatorul cu piston. Ca o notă pozitivă, aceste regulatoare au doar o piesă majoră în mişcare şi sunt foarte durabile.

Deci, care este mai bun, cu diafragmă sau cu piston?

Când vine vorba de alegerea între cele două, luaţi în considerare dacă sunteţi sau nu dispuşi să urmaţi după fiecare scufundare, imediat ce aţi ieşit din apă, un program de întreţinere riguros. Apoi, asiguraţi-vă (prin testare dacă se poate) că regulatorul pe care îl alegeţi este confortabil sub apă, la adâncimile la care îl veţi folosi.


Treapta II a regulatorului

A doua treaptă a unui regulator este piesa al cărei muştiuc îl ţineţi în gură. Odată ce aerul ajunge la acest punct, este blocat de un dispozitiv gen piston. Atunci când inspiraţi, scade presiunea în camera treptei II, ceea ce trage spre interior o diafragmă de cauciuc. Aceasta la rândul ei antrenează o pârghie. Această pârghie acţionează asupra pistonului, permiţând intrarea aerului. Acesta ajunge prin muştiuc în gura dvs. După ce aerul intrat ridică presiunea în cameră, diafragma revine la poziţia iniţială şi pârghia acţionează din nou, blocând pistonul. Există un mecanism secundar pentru evacuarea aerului. Când expiraţi, se creează presiune suplimentară în cameră, care provoacă deschiderea unei valve unidirecţionale, care permite ieşirea acestui aer. Apoi, aerul este preluat de deflectorul de bule.

Treapta II poate fi de două tipuri, downstream şi upstream. Importanţa acestui aspect rezidă în faptul că o tr. II downstream poate funcţiona ca o valvă de suprapresiune: dacă cumva tr. I furnizează aer la presiune prea mare (de exemplu, se blochează în poziţia deschis), un mecanism downstream va permite scurgerea liberă a aerului (free flow), îndepărtând presiunea în exces şi permiţând respiraţia (desigur, până la terminarea aerului din butelie, care survine rapid în aceste condiţii). Un mecanism upstream se blochează pe poziţia închis, nemaifurnizând aer şi provocând cedarea unei alte părţi de echipament, supusă la supra-presiune.

Atenţie! Dacă tr. II este de tipul upstream, trebuie ca în tr. I sau între treptele I şi II ale regulatorului să fie montată o valvă de supra-presiune. Nu toate regulatoarele aflate în această situaţie sunt dotate în varianta standard cu această valvă.

Configuraţia obişnuită pentru scufundări recreaţionale în ape deschise a echipamentului scuba presupune o singură tr. I şi două tr. II, în ideea că dacă partenerul dvs. de scufundare rămâne fără aer, îi veţi putea oferi una din cele două tr. II pe care le aveţi. Cele două tr. II se numesc primară şi secundară sau octopus. Tr. II octopus are de obicei un furtun galben, deoarece fiind cea destinată a fi împrumutată trebuie să fie vizibilă, şi tot din acest motiv este mai lungă.

Efectul Venturi

Uneori veţi regăsi acest termen în descrierea tr. II. Nu vreau să reiau explicaţiile din manualul de fizică din şcl. gen., nu are nici un rost. Este vorba de orientarea fluxului de aer în interiorul tr. II. Când aceasta utilizează efectul Venturi, jetul de aer provenit de pe furtun este direcţionat către gură, pentru a fi inhalat. În această situaţie, aţi depus iniţial un (mic) efort de inhalare, care a mişcat membrana şi a început să vină aer. Apoi, datorită efectului creat de fluxul de aer către gura dvs., membrana rămâne în aceeaşi poziţie fără să mai depuneţi un efort în acest sens, şi veţi respira mai uşor.
Dacă nu există efectul Venturi sau acesta este oprit, fluxul de aer este direcţionat spre membrană. În acest caz, veţi face un efort spre a inhala, membrana se deplasează, în camera tr. II intră aer care duce membrana la loc şi tot aşa, până inhalaţi complet. În acest caz efortul este puţin mai mare.

Alegerea unui regulator

Sunt multe motive întemeiate pentru care să doriţi să deţineţi propriul dvs. regulator. În primul rând, alături de costumul de neopren, regulatorul este cea mai personală piesă a echipamentului. Nu de alta, dar muştiucul îl ţineţi în gură!

În al doilea rând, regulatorul este o piesă extrem de importantă a echipamentului. Nimic nu vă poate strica ziua mai uşor decât un regulator închiriat care se blochează la adâncimea de 30m.

Puneţi aceşti doi factori împreună şi o să vă doriţi să deţineţi şi să vă îngrijiţi de propriul dvs. regulator.

Din păcate, regulatoarele sunt, de asemenea, piesele care arată cel mai tehnic din tot echipamentul scuba. Cei mai mulţi începători sunt intimidaţi de gândul de a cheltui sute de lei sau euro pe ceva impenetrabil şi de neînţeles. Din fericire, alegerea unui regulator este destul de simplă.

Pentru scufundări în ape deschise (open water), există câteva lucruri pe care trebuie să le luaţi în consideraţie atunci când vă alegeţi un regulator de scuba:

1. Efortul de a inspira ori Regulator balansat sau nebalansat

Am explicat mai sus. Pe scurt, dintr-unul balansat veţi inspira mai uşor decât dintr-unul nebalansat atunci când butelia este aproape goală. Atunci când butelia este plină nu există diferenţe notabile. Desigur, efortul mai mare nu survine brusc, ci pe parcursul golirii buteliei creşte şi efortul depus. Desigur, plusul de confort dat de un efort de a respira mai mic vine, de obicei, cu un preţ mai mare. Încercaţi în apă şi vă decideţi dacă merită diferenţa de preţ.

2. Reglabil sau nu

Unele regulatoare au nişte butoane mici pe lateralul tr. II, din care puteţi regla mecanismul acesteia
pentru a micşora sau a creşte efortul necesar pentru a trage o respiraţie.

De ce ar vrea cineva să crească efortul de a respira? De fapt, nu aceasta se intenţionează. Efortul de a inspira este determinat de fapt de sensibilitatea diafragmei din tr. II. O diafragmă sensibilă uşurează inspiraţia, dar de asemenea tr. II este mai dispusă la a se bloca accidental, fie pe poziţia închis, când nu mai furnizează aer, fie pe poziţia deschis, când aerul curge liber (free flow). În plus, dacă există curent puternic acesta poate să apese pe tr. II, iar aceasta fiind reglată să fie foarte sensibilă, poate să purjeze accidental. Aşa că de fapt dvs. reglaţi rezistenţa tr. II la acest gen de incidente, iar efortul de a respira este afectat colateral.

Oricum, în concluzie, o tr. II reglabilă vă poate ajuta să adaptaţi mai bine funcţionarea acesteia condiţiilor concrete de scufundare, fără a constitui un plus decisiv. Performanţele diverselor tr. II existente pe piaţă variază considerabil, astfel încât acest buton nu va suplini diferenţele de performanţă dintre modele total diferite, ci va face o oarecare diferenţă între modele similare sau altfel identice, de regulă ale aceluiaşi producător.

3. Fluxul de aer

În funcţie de particularităţile fiecăruia, fluxul de aer necesar variază în funcţie de starea noastră mentală, sufletească, şi de efortul fizic pe care tocmai îl depunem. Dacă veţi înota împotriva unui curent puternic veţi ajunge foarte repede să inspiraţi un volum mare de aer, necesar pentru a susţine efortul depus. De asemenea, dacă sunteţi la început, pe de o parte probabil că nu ştiţi să controlaţi volumul de aer respirat, iar pe de altă parte situaţiile noi în care sunteţi pus vă vor solicita atenţia, ducând la un consum sporit de aer.
Pentru a nu avea sentimentul neplăcut de insuficienţă respiratorie, trebuie ca regulatorul să poată furniza un debit de aer suficient de mare. Cât de mare este la latitudinea dvs. să decideţi.
Uneori veţi regăsi în descrierea regulatorului valoarea RMV, sau Respiratory Minute Volume. Trebuie menţionat că este singura valoare obiectivă, care nu depinde de mărimea buteliei.
Semnificaţia acesteia este următoarea:
    22 RMV sau mai puţin consumaţi atunci când nu depuneţi efort (staţi pe loc, vă lăsaţi purtat de curent etc).
    37.5 RMV este cantitatea de aer respirată de un scafandru într-o formă fizică bună, care înoată o distanţă lungă. Un scafandru va respira la acest volum pentru maxim 5 minute (aproximativ), după aceea performanţa fizică fiindu-i afectată.
    62.5 RMV este considerată valoarea standard pentru respiraţia din timpul efortului puternic şi susţinut, în general de către scadandrii comerciali. Un scafandru recreaţional într-o formă fizică excelentă va putea să respire astfel pentru 2-3 minute.
    75 RMV este considerată valoarea maximă la care se poate respira. Scafandrul recreaţional într-o formă fizică excelentă poate respira un asemenea volum de aer numai pentru circa un minut, la adâncimi mici. Suportarea unui asemenea consum este însă un bun indicator pentru regulator, deoarece va permite respiraţia simultană a doi scafandri într-o situaţie de urgenţă.
Desigur, puteţi calcula propriul dvs. consum, însă este destul de complicat şi excede subiectului acestui articol.

4. Temperatura minimă la care funcţionează

Sub 5 grade Celsius există riscul real ca, dacă regulatorul nu este proiectat pentru a fi utilizat în apă rece, să îngheţe, fie tr. I, fie tr. II, fie ambele. Nu are rost să expunem motivele tehnice, care sunt un pic mai complexe; important este că riscaţi în mod real să rămâneţi fără aer, atât pentru respiraţie, cât şi pentru umflarea vestei şi a costumului uscat. Din acest motiv, s-au proiectat regulatoare capabile să funcţioneze şi la temperaturi mai mici de 5 gr. C, lucru reflectat în primul rând în preţ, şi în al doilea rând în calitatea construcţiei acestora.
La achiziţionarea unui regulator trebuie să vă interesaţi despre plaja de temperaturi pe care o suportă pentru o funcţionare ireproşabilă, deoarece sunt şi regulatoare pe care le puteţi folosi numai când de asemenea puteţi face şi plajă...

5. Cum se comportă la adâncime

În mod surprinzător, puteţi descoperi că la adâncime efortul de a inspira se modifică, fie în sensul că devine mai mare, fie că devine mai mic.
Este bine să întrebaţi despre un astfel de comportament, măcar pentru a anticipa ce se va întâmpla atunci când vă scufundaţi la adâncimi mai mari decât în mod uzual, evitând să vă speriaţi şi să anulaţi întreaga scufundare pentru că vi se pare că regulatorul funcţionează anormal.

6. Numărul de porturi

Deşi în general regulatoarele moderne au un număr suficient de porturi, puteţi întâlni şi situaţia când acesta este insuficient, mai ales dacă aveţi o configuraţie atipică. De exemplu, dacă utilizaţi simultan şi manometru analog şi transmitter wireless veţi avea nevoie de două porturi de presiune înaltă (HP). De asemenea, dacă aveţi costum uscat veţi avea nevoie de 4 porturi de presiune joasă (LP), respectiv două tr. II, furtun pentru umflarea vestei şi furtun pentru umflarea costumului uscat.

7. Gazele permise

Orice regulator vă permite utilizarea cu aer şi, dacă urmaţi cursurile necesare pentru a-l folosi, cu Nitrox de maxim 40% (EAN40). Dacă însă doriţi să vă configuraţi un echipament complet pentru concentraţii mai mari de oxigen va trebui să achiziţionaţi numai echipamente compatibile. Desigur, în acest caz deja stiţi despre ce este vorba; prezentul paragraf este doar pentru a vă explica faptul că, atâta timp cât vă scufundaţi cu aer sau cu nitrox de maxim 40%, nu are rost să plătiţi suplimentar pentru un regulator certificat pentru niveluri superioare de oxigen.

8. Materialul şi calitatea construcţiei

Este şi acesta un considerent. De exemplu, materialele pot fi alamă, bronz sau titan, şi evident plastic. Alama se poate coroda, plasticul se poate sparge, bronzul este greu, iar titanul poate costa şi de trei ori mai mult decât celelalte. Din cealaltă parte a tejghelei, alama este un bun compromis, plasticul este uşor când cântăreşti bagajele pentru avion, bronzul este rezistent iar titanul un material excepţional.

9. Uşurinţa şi costul întreţinerii

Aşa cum am insistat mai sus, regulatoarele cu piston necesită o grijă sporită pentru a fi curăţate după scufundare. De obicei nu este foarte dificil, există măcar o ladă cu apă curată în care pot fi spălate imediat după dezechipare, dar trebuie să ţineţi cont de aceasta.
Atunci când doriţi să achiziţionaţi un regulator nou întrebaţi şi cât costă servisarea şi cât de des se face (anual, la doi ani, la 100 de scufundări etc.). Face parte din costurile regulatorului şi nu este chiar neglijabilă.
De asemenea, dacă achiziţionaţi un regulator la mâna a doua, informaţi-vă dacă în zona dvs. există vreo persoană capabilă a-i asigura servisarea periodică şi dacă se mai găsesc kituri de consumabile (oringuri, diafragmă, poate ulei etc).

10. Mufa de prindere

Veţi observa cu uşurinţă două tipuri de mufe (valve) la butelie. Ele se numesc yoke (cele aproape pline, cu oring) şi DIN M25x2 (sistemul european, cu filet; DIN este de fapt organizaţia de standardizare, iar denumirea prescurtată este M25). Dacă aveţi o atenţie ieşită din comun veţi observa că cele M25 sunt de două tipuri, pentru 232 bari (5 spire de filet) şi 300 bari (7 spire de filet).
Există convertoare, ieftine şi simple, de la sistemul M25 al buteliei la sistemul yoke al regulatorului, şi un pic mai mari de la yoke pe butelie la M25 pe detentor. Ar fi bine ca să vă alegeţi echipamentele compatibile de la bun început. De asemenea, sistemul M25 nu are oringul pe valvă, ci pe detentor. Acesta fiind al dvs., sunteţi direct responsabil de starea oringului, şi controlaţi astfel un posibil risc de defectare a echipamentului (sunt cazuri de oringuri care cedează în timpul scufundării, aerul pierzându-se în doar 2-3 minute).
În Uniunea Europeană s-a agreat în august 2008 adoptarea unei mufe diferite, M26, pentru sistemele cu EAN peste 22%, pentru a se evita conectarea unui echipament care nu este oxyclean la o butelie cu EAN ridicat. M26 are un diametru mai mare decât M25. În ciuda acestei reglementări, în Europa se utilizează tot M25, M26 nefiind încă adoptat pe piaţă. Este de notat că oricum echipamentele oxyclean erau marcate prin culoarea verde, iar ca regulă de gestionare, echipamentele oxyclean se utilizează numai împreună, nefiind prudentă montarea unui regulator oxyclean pe o butelie cu aer comprimat, deoarece aceasta poate conţine mici cantităţi de ulei de la compresor.

Atenţie! Este necesar să verificaţi, atunci când intenţionaţi să mergeţi la un centru de scufundări, compatibilitatea dintre regulatorul dvs. M26 cu valvele buteliilor de la resortul de diving, care de regulă sunt M25.

11. Echipamentele prietenilor

Dacă intenţionaţi să împrumutaţi echipamente în cadrul grupului de prieteni, trebuie ca acestea să fie compatibile, deci vorbiţi cu ei despre viitoarea dvs. achiziţie şi din acest punct de vedere.

Sper că v-am oferit destule repere pentru a sorta cu uşurinţă regulatoarele disponibile pe piaţă în cele care vă interesează şi cele în afara ariei dvs. de interes. Mai departe, alegerea nu este simplă: va trebui să căutaţi recenzii ale acestora pe saiturile specializate şi printre cunoştinţe, deoarece, aşa cum bine ştim, afară marketingul a vopsit gardul iar înăuntru-i leopardul.

Atenţie! Nu vă grăbiţi şi nu vă zgârciţi la bani: un regulator de calitate şi întreţinut corespunzător vă va servi cu fidelitate toată viaţa.


Întreţinere şi reparaţii

Acum, că v-aţi despărţit de banii câştigaţi cu greu, şi vreţi să rămâneţi în viaţă pentru a mai câştiga şi alţii, asiguraţi-vă că ştiţi cum să vă întreţineţi regulatorul şi când să îl duceţi la servisat.

Întreţinerea şi repararea echipamentului de scuba este simplă şi relativ facilă. Presupune în general să spălaţi echipamentul după fiecare utilizare, cu apă curată, şi să nu îl lăsaţi apoi în bătaia soarelui.
Deşi este important să aveţi grijă de toate piesele echipamentului, este critic să întreţineţi corespunzător regulatorul, deoarece este cel mai important lucru din tot echipamentul de scuba. Deseori, este şi cel mai scump. Din fericire regulatoarele sunt echipamente construite trainic şi necesită doar operaţii simple de întreţinere din partea agenţilor autorizaţi.


Surse alternative de aer

Vi se va întâmpla la un moment dat să nu mai puteţi respira din tr. II primară, şi aceasta în timpul unei scufundări (altminteri nici nu prea respiraţi din ea, nu?). Va trebui să găsiţi rapid o sursă alternativă de aer, care să vă asigure măcar ieşirea la suprafaţă în condiţii de siguranţă.
Cea mai comună sursa de aer alternativ este octopus-ul. Este tr. II secundară, de obicei de culoare galbenă, aparent inutilă, pe care o aveţi permanent ataşată la echipamentul dumneavoastră de scufundare. În general, dacă ajungeţi să utilizaţi octopusul este pentru că dvs. sau partenerul dvs. aţi rămas fără aer, deşi este posibil doar să fiţi nemulţumit de cum este reglată tr. II primară şi să vă placă mai mult cea secundară.

Există diverse opţiuni pentru a avea surse alternative de aer, şi în continuare o să le enumerăm pentru a vă ajuta să vă decideţi care este cea mai bună pentru dvs.


Tipuri de surse alternative de aer

Sursele alternative de aer sunt unul dintre acele lucruri pe care le cumparaţi cu speranţa că nu le veţi utiliza niciodată (nu uitaţi totuşi să le întreţineţi cu grijă). Le cumpaţi pentru a vă salva viaţa dvs. ori a partenerului dvs. de scufundare sau, mai liniştitor, a vă simplifica rezolvarea sub apă a unei defecţiuni a echipamentului. Care sunt opţiunile dvs. cu privire la sursele alternative de aer?

Sunt în principiu câteva tipuri diferite de surse alternative de aer. Unele prevăd redundanţa regulatoarelor, fie doar la nivelul tr. II, fie şi la nivelul tr. I, iar celelalte implică şi surse redundante de aer.

A. Octopusul

Acesta este cunoscut de toată lumea care a absolvit cursul de scafandri. Un octopus este o treaptă II, de obicei cuplată cu un furtun galben (ori verde) şi lung, pentru a fi recunoscută uşor în caz de urgenţă. Este redundantă faţă de cealaltă treaptă II, cea primară.
Este cea mai ieftină dintre sursele alternative de aer. Atâta timp cât o veţi îngriji la fel de bine ca pe cea primară, o să vă ajute atunci când veţi avea nevoie. Din păcate, dacă problema nu constă în funcţionarea defectuoasă a treptei II primare, ci este la nivelul tr. I sau rămâneţi, indiferent de motiv, fără aer, va trebui să apelaţi, de obicei, la ajutorul partenerului de scufundare pentru a ajunge în siguranţă la suprafaţă.

Octopusul necesită atenţia dvs. constantă în timpul scufundării deoarece furtunul lung se poate prinde în diverse lucruri, poate atârna sub dvs. dacă nu l-aţi fixat, sau dacă a scăpat, ori se poate tăia în roci ascuţite sau pe epave.

B. Dispozitivul de umflare al vestei

Aceste dispozitive pot să înglobeze un muştiuc şi un mecanism pentru a respira, în paralel faţă de utilizarea obişnuită, de umflare şi de dezumflare a vestei. Din acest puncte de vedere funcţionează ca un octopus, numai că va fi greu să respiraţi din ele şi să vă şi controlaţi flotabilitatea.

Faţă de octopus, care este destinat a fi oferit altcuiva în nevoie, acest dispozitiv este destinat a fi utilizat exclusiv de către dvs., iar celeilalte persoane îi veţi oferi treapta II primară.
În general sunt cu 35-50% mai scumpe decât un octopus obişnuit, dar ocupă mai puţin spaţiu, nu va atârna sub dvs. şi nu necesită un port suplimentar de joasă presiune. De asemenea, dispare un furtun din jurul dvs.

C. Valva de butelie în formă de Y cu două regulatoare

O altă soluţie constă în a folosi două trepte I, la fiecare dintre acestea fiind cuplată o singură treaptă II. În această configuraţie sunteţi protejat şi împotriva defectării treptei I.

D. Dublele

Aţi observat cu siguranţă scafandri care au în spate nu una, ci două butelii, de obicei legate între ele (la nivel de robineţi de aer mă refer). Profitând de faptul că există două butelii se conectează două regulatoare, fiecare cu o singură tr. II, ca în cazul valvei în Y.
Utilizarea unui astfel de echipament este un pic mai complicată decât echipamentul obişnuit recreaţional. Deşi poate oferi maximul de siguranţă posibil, totuşi nu se justifică decât în ape închise, unde nu există posibilitatea de a ieşi în mod direct la suprafaţă prin ascensiune, şi unde funcţionarea corectă a echipamentului este vitală. Dacă doriţi să aflaţi mai multe, va trebui să căutaţi cursuri de introducere în scufundările tehnice (comerciale),

E. Rezerva de aer (Spare Air)

Acest aparat este de fapt un cilindru mic, având ataşat direct un regulator modificat. Sunt mici (de mărimea unui spray deodorant), uşoare şi facil de ataşat echipamentului dumneavoastră. Sunt în general de culoare galben-deschis pentru a le face uşor de găsit în caz de urgenţă.

Principalul avantaj al unei astfel de rezerve de aer este faptul că este o rezervă de aer complet redundantă. Cu toate acestea, datorită volumului mic înseamnă că, dacă sunteţi scufundat la mai mult de 18 metri, aveţi la dispoziţie doar câteva respiraţii.

F. Butelia Pony

Aceasta este maximul de siguranţă pe care îl puteţi obţine. Este o sursă de aer complet redundantă, cu un regulator obişnuit, la alegerea dvs. (şi ar trebui să alegeţi un regulator performant şi diferit de restul regulatoarelor, pentru a nu se defecta în aceleaşi condiţii ambientale), şi conţine suficient aer pentru a vă ajunge în siguranţă la suprafaţă. De multe ori veţi avea chiar şi suficient aer pentru a efectua stopurile de decompresie sau măcar cel de siguranţă.

Principalele dezavantaje ale unei butelii pony sunt preţul, volumul şi greutatea. Acestea sunt cu mult mai mari decât în cazul rezervei de aer, iar butelia pony va ocupa mult spaţiu util, indiferent că o montaţi pe inelele D sau pe butelie.


Sper că v-am ajutat să înţelegeţi funcţionarea celei mai importante piese a echipamentului de scafandru autonom. Aştept comentariile şi întrebările dvs. pe forum, iar discuţiile despre modificarea acestui articol le vom purta în secţiunea de Discuţii articole, pe topicul dedicat.

La cât mai multe bule!

Articol scris iniţial de ghrt. Au contribuit şi CristiC şi Andrei.
Top
User avatar
Instructor
Posts: 284
Images: 34
Joined: Mon Dec 19, 2011 11:53 am
Location: Bucuresti
Has thanked: 8 times
Have thanks: 61 times

Certificare:
NAUI Instructor #55391 - ANDI Technical Diver TSD
Locatie:
Bucuresti
Personal album
PostPosted: Sun Dec 08, 2013 4:18 pm
Bravo Ghrt! Felicitari pentru articol!
Proud member of the Earth.
Top
User avatar
moderator
Posts: 32
Joined: Wed May 16, 2012 8:53 pm
Location: Bucuresti
Has thanked: 40 times
Have thanks: 34 times

Certificare:
Dive Master - speciality wreck, adv .nitrox
Locatie:
Bucuresti
PostPosted: Tue Dec 31, 2013 7:21 am
frumos articol si bine scris
ar trebuii sa-l citeasca multi ca sa inteleaga cum si de ce functioneaza regulatorul
Top
User avatar
Instructor
Posts: 284
Images: 34
Joined: Mon Dec 19, 2011 11:53 am
Location: Bucuresti
Has thanked: 8 times
Have thanks: 61 times

Certificare:
NAUI Instructor #55391 - ANDI Technical Diver TSD
Locatie:
Bucuresti
Personal album
PostPosted: Tue Dec 31, 2013 9:38 pm
Din pacate, in afara de folclorul pe care il creiaza si il intretin inclusiv fabricantii de echipamente, foarte multi se bazeaza pe principiul "il bagi in priza si trebuie sa mearga". Noroc cu astfel de articole.
Proud member of the Earth.
Top
User avatar
Dinghy
Posts: 24
Joined: Tue Feb 12, 2013 6:21 pm
Has thanked: 6 times
Have thanks: 34 times

Certificare:
PADI, IANTD, CMAS
Locatie:
Finlanda
PostPosted: Sat Feb 01, 2014 10:50 pm
Foarte frumos si bine scris. Atinge toate aspectele legate de regulator si explica pe intelesul tuturor cam cu ce se maninca. Daca cineva nu reuseasca sa inteleaga dupa ce citeste, cred ca e cazul sa se lase de scuba. Respekt!
©2014 Ninjutzu (AP). All Rights Reserved.
Top

Return to Articole publicate

Who is online

Registered users: No registered users